Se sfasia amurgul in pomii de margean. Izbea in zare vantul de fier, ca un ciocan, si se zbateau artarii aprinsi, ca sa se stinga
Atunci luandu-mi pusca si roibul fara chinga,
pornii spre Olt in goana De-aici, din stufarisuri,
mi se parea ca Toamna ma cheama cu taisuri
de strigate de lisiti si gemete de plopi
Din vagauni, din mlastini, din balarii, din gropi,
iesea, adanca, seara, vuind, ca o bulboana
Si ma duceam, cu seara, pe-acelasi roib in goana
Si cum fugeam spre toamna, pe sub copaci, ca Gruia,
se incercau frunzare sa-mi tie cararuia,
iar la un put, imi dete un fag cu pitigoi
de "ramas-bun" o frunza, si-n dunga asprei foi
jeli, in drumu-mi,
Vara si cea din urma frunza
Si am simtit cum Toamna-ncepea sa ma patrunza
cu-otrava amaruie de laur si de boji
Si o crestai in suflet, taios, ca pe-un raboj.
Cu botu-n spume, roibul, scurma, sarind, tarana. Si - fara vrere - parca, mi se intinse mana spre zarea unde Oltul rostogolea zavoiul Nu mai doineau pe plute, plutasii, si suvoiul nu mai gonea, cu trasnet, butuci taiati de jugar.
Punea, pe toate, seara o rasa de calugar
Si-am asteptat, zadarnic, pe Olt, un zvon de buti,
din Dragasani pornite cu carausi tacuti
Nu mai vedeam, pe tarmuri cum focuri se aprind,
doar focurile toamnei ardeau prin pomi, troznind
si-n piept aceeasi toamna-mi trosnea, arzand ca-n tei
- Cutremurat - deodata gemui si-mi infipsei
in coapsa sanatoasa a roibului, calcaiul
intaiul gand de toamna m-a-nspaimantat intaiul!
Zabala-nspumegata intoarse roibu-n fuga -Veneau, - oftand a moarte - spre mine plopi cu gluga,
si-mi ascuteam urechea si-i auzeam cum suna, si cum cobeau, cu buhe si se izbeau de luna Spaimantatoare, Toamna se luase dupa mine, si-nfricosat de Toamna, fugar peste coline, smulsei din spate pusca si-n urma mea trasei ca-ntr-un strigoi, din noaptea cea rea de San Andrei!
intors cu roibu-n spuma, -in noaptea-ceia deasa, tinandu-mi rasuflarea, am stat de veghe in casa, caci - sec - in zidu-odaii, cu un tic-tac statornic, o noapte-ntreaga, Toamna batu ca un ceasornic.
|