O cararuie plange prin musetelul mic, o alta unduieste pe langa vis, si piere sub vita unde crinii, ciobani de borangic, isi pastoresc in iarba ragacele de miere,
a treia, prin amurgul bujorilor cu facle,
a dus in cercuri duhul capsunelor de ceara
si sufletul de aur al mazarii din racle
de chilimbar si-al nalbei care-a murit aseara
Aici, tanar si palid langa cununi de laur, se-aprinde ca un palos de fulgere ceresti, se stinge, printre visini, ca steaua, si, in aur, tanjeste Radu, cneazul gandacilor craiesti,
Gyr, printul trist si lenes dormind prin busuioc, Maria Sa Voivodul albastrelor razoare, descalecat din luna, sa moara de lingoare si vis, printre lacuste si coacaze de foc.
|