Targul arde. Fum vascos si zgura
le simtim ca un nisip in gura.
Alergam curbati pe baionete,
topaie pe stresini flacari bete.
Azvarlim grenade. Targul arde.
Vinele plesnesc ca niste coarde,
sangele e un ciocan si bate,
bate lung in tamplele-asudate.
O 'rafala' il aude si-i raspunde
cu ciocanele-i de cremene, rotunde
Targul arde. Navalim in moarte,
printre ziduri cu olane sparte.
Casele alearga prin baltoace,
isi smulg parul, se-nvartesc buimace
Si-si arunca-n iadul diminetii
geamurile, usile, peretii
Izbucnim, urland, intr-o ruina,
cu priviri haine de jivina,
cu frunti tulburi, cu grenada-n mana
Zanganind, cad cioburi in tarana.
Ne impiedicam, nauci, in tinda,
de-un schelet de jilt sau de oglinda.
Tropaim, murdari, cu tinte grele,
peste zdrente negre de perdele.
Grei, bocancii calca pe portrete:
peste-obrajii tristi ai unei fete,
peste-un gand inseninat pe-o frunte,
peste zambetul unei bunici carunte.
Printre dinti scuipam moloz si zgura.
Ochii-ncremenese intr-o spartura:
pe un fund de lada sub cenusa,
un calut de lemn si o papusa
dorm adanc, ca intr-o amintire,
vise de funingine subtire.
Un calut olog, fara de roate,
schiop, beteag si rupt pe jumatate,
si-o papusa care doarme-ntruna
Somn de Portelan si par ca luna
Impietrim sub barnele schiloade:
- Uite o papusa, camarade,
uite un calut uitat in lada, -
parc-ar fi papusa de zapada
si calutul schiop, purtat de sfoara
prin albastrii ani de-odinioara
Targul arde. O 'rafala' toaca.
Flacarile joaca, joaca, joaca.
Un calut de lemn si o papusa
sub macel, sub moarte, sub cenusa
Ochii au ramas pe fundul lazii.
Cresc impuscaturi de-a lungul strazii,
ca un vaiet, alta grinda cade
- Uite o papusa, camarade
Freudenthal, Septembrie 1941
|