Pe sub fereastra trec sicrie
cu trupuri reci de camarazi ;
trecura ieri, trecura azi,
numarul lor cine-l mai stie?
Carutul tras de un ocnas
pe drumul plopilor il duce;
nu sunt nici prapuri si nici cruce
si nici-o vama prin oras.
Nici o logodnica nu plange
in urma mortului uitat,
ci din vazduhu'nvolburat
o pana galbena se frange.
Noi stam la geam, privim in zare
cum falfaie aripa mortii
si ne'ntrebam : pe maine, care
o sa-l atinga zarul sortii?
|