Noi nu am avut tinerete,
sa spumege viata in cupe.
Priveam cum din crengi padurete
un fruct de otrava se rupe.
Nici lauri, nici mirt si nici roze
n-au vrut pentru noi sa zambeasca.
Tot cerul de-atunci de moloz e ;
luceafarul, tanar de iasca.
Noi nu am avut Heidelberguri
cu blonde iubiri diafane ;
pe clare si verzi iceberguri
in somn, n-am plutit pe oceane.
Cu lavaliere boeme
n-am mers pe sub harfele lunii.
Pe noi nu ne-au nins crizanteme,
nici visinii noptii, nici prunii.
N-am tras nici o verde careta
n-am fost pe celeste terase.
Scriam doar pe inimi cu creta
un spin . . . inca trei . . . inca sase . . .
Noi n-am cules aur din soare ,
ci-n rosii amurguri zbatute
am strans stropi de foc in ulcioare,
prelinsi de pe cruci nevazute.
Cantam : era sange poemul ,
hoream : curgeau lacrimi pe fete ;
zambeam, si-n suras sta blestemul . . .
Noi nu am avut tinerete.
Mereu schiopatand prin dezastre,
mereu cu osanda pe frunte,
visam ca tot spini sunt si-n astre
si-n luna tot temnite crunte.
Ce vant secetos si fierbinte
ne-a smuls orice aripi razlete ?
Cazuti in genunchi pe morminte,
noi nu am avut tinerete !
Si-aduna azi zdrentele anii
si visul ciubotele sparte.
In pod se aud chitoranii
cum petece rod mai departe.
Batrani, cu obrazul de ceata,
cu pasi naclaiti in tristete,
prin moarte-am calcat, nu prin viata . . .
Noi nu am avut tinerete.
|