Noi stam cu ochii dusi pe unde, pe linisti fara de raspuns, pe nuferi cu-ntrebari rotunde de necuprins, de nepatruns.
Ce mai frumos si cast in balta se-nalta din namol, din fund, si-n lenese candori tresalta pe taine care nu raspund.
Ce lacrimi ard la suprafata
cu radacinile-n noroi?
Ce vieti plang dincolo de viata,
cu ochi de dincolo de noi?
Sus, poate, zac morminte si iazul candele-a aprins, sa stea de veghe tainei sfinte de nepatruns, de necuprins
Privim si tu, si eu in ape tacuti, obraz langa obraz, si-un cer din iaz in noi incape si-un plans din noi incape-n iaz.
|