Din luptele si-nfrangerile noastre
asternem trepte altor noi destine,
o scara de argint peste dezastre,
s-o urce pasii lumii care vine.
Din fiecare rana ce ne doare,
din orice rastignire mai adanca,
am pus armuri pe piepturi viitoare
si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.
Din maracini, din lacrimi si din cuie
vor creste mangaierile fraterne
pe care, maine, altii le-or asterne
pe frunti ce.n urma noastra suie.
Iar dac-am plans, din lacrima maiastra
rasare mangaierea de matase
pe care maine altii au s-o lase
pe alte frunti ce cresc din fruntea noastra.
Si cand, sub noaptea smarcului si-a zloatei ,
inchidem lupta, lacrima si rana,
din viermuirea noastra subterana
noi.crestem paine pentru foamea gloatei.
|