Peste Polijova
luna a cazut,
de un tarm de lut
sfaramandu-si prova.
Vantu-si mana barca
neagra de postav;
palpaie, bolnav,
cerul spre Tatarca.
Cresc in noapte gheare.
Mari salbaticiuni
scuipa-n zari carbuni,
rumega dogoare.
Santul anticar,
rupt de proiectile,
putredele zile
ni le surpa iar.
Stam ca-n musuroaie,
ingropati de vii
Toata viata ni-i
supta de noroaie.
Unu-njura. Altul
geme printre dinti.
Tamplele-s fierbinti,
noaptea ca asfaltul.
Ud pana la piele
tot sunt strabatut
de un duh statut
de hoit si de stele
- Ai, ba, o, tigara?
Vreau s-o trag adanc,
s-o beau, s-o mananc,
adanc sa ma doara.
In neagra tacere
nici un dor n-adun,
doar tutun, tutun,
amar ca o fiere
Gniliacovo, Octombrie, 1941
|