Am avut un copil si-o nevasta
Acum o suta, o mie de ani.
Auziti paianjeni? Auziti sobolani?
Am avut un copil si-o nevasta.
Cand a fost fericirea aceea
cu chipuri pamantesti diafane?
Inecuri, sfarsituri de lumi, uragane,
mi-au smuls din viata odrasla, femeia.
Au trecut o suta, cinci sute de ani,
s'au rupt muntii si-au crescut bozii.
Rareori ca dinamita fac explozii,
amintirile ascunse prin bolovani.
Si in tacerea lor scurt detunata
un chip imi zambeste si coase.
Din pat, doua maini mici, somnoroase,
intinse, parca ma fulgera : "-Tata!"
Aicea nu-mi spune nimeni pe nume,
Trec sutele de ani la'ntamplare.
Aicea sunt : ma, ala, un oarecare,
apoi cad iarasi in bezne postume.
Dar ce-i ? S'a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ?
Si suntem numai trei din toate ?
Viata-i de scrum si am ramas in cetate
doar noi : vesnicia, celula si eu !
De-as zari macar o frantura de stea!
Ce fiara-i vesnicia, ce fiara!
I-as cere sa-mi dea un capat de sfoara
si de milenii sa ma spanzur cu ea.
|