| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Stepa ucraineana
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Radu Gyr
|
|||
|
|
|||
|
Curgand din Miaza-Noapte, zbarcita, larga, arsa, cu veacul si tacerea in goluri verzi se varsa. O simti cum vine parca din moarte si uitare, ducand sfasietoarea vecie in spinare. Rar, cate-un damb clipeste din geana sub un nor, sau schioapata, departe, un pom intr-un picior. Clocite, smarcuri negre spre zariste se lasa, fierbandu-si mormolocii sub lintita vascoasa. E-n tot o deznadejde, o dezolanta sila Cad din vazduh, bolnave, mari pasari de argila, si linistea se casca, setoasa, ca o fiara, lingand pe margini cerul si apa lui amara In zori de zi, ca plumbul topit sfaraie golul tariilor si urca, necrutator, parjolul. Pamantul surd se coace si crapa sub vapaie, si arsita-l scobeste cu gheara-n maruntaie. Amiaza nemiloasa, din granita ei sparta, veninul care arde prin ierburi si-l desarta. Si aerul trosneste si zarile lesina Ci, deodata, stepa ofteaza in lumina. Cu narile zvacninde, adulmecand, tresare si, lung miroase ploaia gonind din departare. Din adancimi mongole, din hau fara nceputuri, cresc norii cu hangere de fulgere si cnuturi. Vin hoarde de cenusa si clocotesc cazane, bat vanturile stepa cu vinete ciocane. Vecia urla. Norii isi leapada taciunii, si mormaie si joaca ursoaicele furtunii. Cu jordii, ploaia bate campia-n pielea goala. Manjind vazduhul, vantul ii card-n carca smoala. Ies smarcurile-afara din gropnite si pleaca sa rupa clai razlete in goana lor buimaca. Zbarlit, isi umfla gusa si dusmanos, namolul, sub tunetele care se dau de-a rostogolul. Imensa, stepa geme, se clatina si fierbe Tarziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe de stele si le-aprinde opalele mirate, sus, peste amintirea furtunii destramate. O limpezime rece ingheata juvaere si subtiaza poduri de vis si de parere. Iconostasul noptii se-nalta cu sfiala, si toata stepa-ncepe o ruga vegetala. Un imn ciudat mijeste din santuri, din baltoace Si numai dintr-un capat de lume fara pace, flamand, ca o lupoaica la panda, tunul latra, scuipandu-si, peste basme, plamanii lui de piatra. Saltz, August, 1941 |
|||
Pune poezia Stepa ucraineana pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |