De doua nopti, de cand prin val de fum Nu-l mai zaresc urcand incet spre casa Pe tanarul ciudat de peste drum, O presimtire stranie m-apasa.
Si ma intreb mereu : ce-o fi cu el ? De ce nu-l mai disting printre perdele Furat, de ganduri, singur-singurel Cotind pe strazi, pe sub crenele ?
Obisnuit cu el, cu mersu-i grav. Pandeam sosirea lui din geam, departe, Caci m-atragea in chipul lui suav Nu stiu ce ochi strain, demonic foarte.
De cum sosea acasa pe-nnoptat, intocmai ca o pasare de prada, Se incuia-nauntru, agitat, Si-si arunca pe el halatu-n graba.
Apoi cu ravna, pana-n zori de zi, Plecat pe tomuri grele, ud de ceata, Cauta prin fel de fel de alchimii
Un ser din care visul sa ia viata.
Si noapte dupa noapte, luni la rand, Mereu cu visu-n ochi, cauta-nainte Ca un paianjen negru si flamand, Ca un sobol statornic, fara minte.
Si iata ca-ntr-o noapte izbuti ! Caci distilat prin zeci de eprubete Lichidul cu reflexe albastrii
Isca un fum cu forma unei fete.
O fata cu par lung, de aur pur, Cu sanii goi, saltand ca niste valuri, O negura dansand jur imprejur intr-o profuzie stranie de voaluri.
De-atunci, apoi, din ce in ce mai dens, Din ce in ce mai mult, la ora sapte, Aceasta experienta fara sens, El o facu in fiecare noapte.
In fiecare noapte, asadar, Din serul nou crestea incet in aer Un trup inalt, albastru, sublunar, Un sul de-argint, subtire ca un vaer.
De-acum va spun, de doua nopti ating - Zadarnic insa - geamurile toate, Nu-l mai zaresc pe strada Fingerling Urcand tacut cu mainile la spate.
Nu-l mai pandesc prin pacla urmarind Ca in extaz, nebun de bucurie, Spirala ei in dansul de absint, Fluidul scurs prin sticla stravezie.
Si sunt de-atunci mereu ingrijorat, Mereu cu presimtiri care m-apasa, Caci cea din urma oara, pe-nnoptat. Cand l-am vazut urcand tacut spre casa,
Un domn solemn, in frac, necunoscut. Ivit - dar nu stiu cum - in incapere Pe langa geamul tocmai desfacut
Il astepta pandindu-l prin unghere.
Ce-or fi vorbit nu stiu, stiu doar atat Ca timp de ore-ntregi, ca niste pete, Umbrele lor ciocnindu-se urat Cresteau imens la mine pe perete.
intr-un tarziu strainul malitios Cuprins de-o furie fara-asemanare, Rostogoli fiolele pe jos Si le zdrobi cu sete in picioare.
Apoi iesi pe geam satisfacut Lasandu-l pe student mut de durere, Pe cand pe sub pervazul desfacut Albastrul fum cu vis pierea-n tacere.
|