Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
Nascut din incestul luminii cu-amurgul Privirile mele desmiarda genunea, De mine vorbeste-n oras toata lumea, De mine se teme in taina tot burgul. Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul
Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase, Prin parul meu vanat subtiri trec ca ata Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase? Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase
Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund in monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar
Cellalt ochi, (cel galben), il las sa s-amuze Privind cum se tin toti ca scaiul de mine. Ha! Ha! Dac-ati sti cat va sade de bine Sarind, topaind dupa negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze.
C-un tainic creion imi sporesc frumusetea, Fac baie in cidru de trei ori pe noapte Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, Pantofi cu bareta mi-ajuta sveltetea Si-un drog scos din sange de scroafa nobletea
Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt in corset sub camase, Fumez numai pipe de opiu uriase, Pe bratul meu drept tatuat-am un taur Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite Umbrela cu cap de pisica ranjeste Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste, Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite Din mine ies limbi si naparci otravite,
Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase
Si insasi natura atotstiutoare,
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit intre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?
Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
|