Priveste cum stau intr-o dunga Ca globul pamfntului, toate; Zidirele-acestea ciudate. Biserica asta prelunga.
Priveste la miinile mele: Din doua acuma am patru. Aevea sint sau sint de teatru Aceste scari, ziduri, crenele?
Pe cer doua luni rid cu hohot Si stelele se dau de-a dura. Mi-e plina de cintece gura De parca nu-i gura, ci clopot.
Pamintul astimpar nu are
Si nu stiu sub mine ce face
Nu vrea nicidecum sa-mi dea pace,
Imi tot luneca de sub picioare.
La dracu! Acest turn deunazi Era drept si svelt ca Apollo.. Acuma se leagana-ncolo Si-ncoace - sub ochii mei umezi.
Iar umbra aceasta, ciuntita
Nu are nici strop de rusine, Se tine ca scaiul de mine, Se tine cu nemiluita.
Sa pot, as lega-o, dar nu pot. imi joaca intr-una la feste Danseaza sub lampile-aceste Tresalta in juru-mi cu hohot.
Cind eu ridic mina s-o-nlantui
Si ea si-o ridica pe data
Si ca intr-o hora turbata
Cu doamna, nebuna, ma dantui.
Cind pun un picior si ea-si pune, De fac semn si ea-mi da cu tifla Iar luna de sus si-unfla chifla Si ride din plin pin-apune.
Desigur s-ntors lumea-ntreaga Cu susul in jos; ce-alt sa fie? Ca nu poate fi nici betie, Nici boala nauca, nici saga.
S-a-ntors lumea, asta-i! Prin case Vad mesteri grabiti ca sa dreaga Papusi ravasite de vlaga, Fecioare in carne si oase.
Pe cer vad zburind curcubee Si-n arc desprinzindu-se stele Ce cad la picioarele mele Ploi negre de bani, strinsi sub cheie.
Vad toate mizeriile lumii. Vad pina si mortii pe uliti Si ochii mei ca niste suliti Rup masca de vis a minciunii.
Dar fiindca sint singur in stare Sa vad mascarada aceasta Iubito! Deschide-mi fereastra Si da-mi de baut ceva tare.
|