E ceva putred, grav in Danemarca! Mor oamenii cu miile pe uliti Si obositi, soldatii-adorm pe suliti Cind de pe stema portii sboara tarca.
Din racle ies strigoi ca sa vesteasca Si umbla printre vii, ca printre semeni. Fecioarele au toate-n pintec gemeni Dar toate vor muri fara sa nasca.
Orbi, cavalerii staruie la masa Si hotarasc, dar lampile sint stinse, Caci in oras, flaminde si invinse, Ostile-atitor visuri vin acasa.
Din cer nu-i nici un zvon de mintuire, Prin riuri nici un strop nu mai razbate, Iar brazdele sint arse si crapate Ca niste buze fara ispasire.
In schimb, corbii fosnesc prin piata larga Si nu-s deloc a buna, precum nu e
Nici cucuveaua de pe cetatuie, Nici stelele cu coada care-alearga
De nopti intregi pe sus si poarta stirea, De nesfirsite ori tulburatoare, Ca in adinc stau duhuri sublunare Ce vor sa cotropeasca omenirea.
Fintinile din curti si de prin piete
Sint pline de otrava, iar din ape Cind vine cite-o gura sa s-adape Ies serpi cu limbi verzui si lunguiete.
Lingoarea curge muceda prin ganguri Si noaptea uneori, cind vintul bate, Cadavrele, cu miinile la spate, Se leagana, demult uitate-n streanguri.
Blazoanele-au cazut de pe drapele Si-n grajduri caii-s morti, incit nu-i nime Sa duca veste tarilor vecine De molima ce creste catre ele.
Si ne-ncetat prin burg strabate-un hohot Cind pe sub turnuri lungi, ca niste salbe, Ce fetele-nvelite-n giulgiuri albe Leprosii merg sunind incet din clopot.
Liliecii prinsi pe ziduri si pe lemne Se scarpina sub aripi plini de riie Si-n fiecare noapte o momiie, Spun unii, prin cetate face semne.
Iar cind de sub mormanele de oase Rasare luna palida, buimaca, ies fluturi stravezii cu cap de vaca Si zboara nebunatici peste case,
Ies sobolani cu limbile de zgura Si-alearga, plini de pofte, pe stradele, Prind lenesi curtezanele fidele Si le ucid, muscindu-le de gura
Si-n timp ce moartea umbla-n Danemarca Nestingherita, plina de oroare, invaluit in straie orbitoare Eu. Regele, ma plimb visind cu barca
|