Astazi fetelor matale
ratacitoare
le tai repetat
vitelul cel gras,
cand coboara grabite arare
din masinile lor aiuritoare,
venind dintr-o Polonie rece
sau dintr-o Turcie plina de soare.
Dupa ele -
din vitel ramane-o spinare.
Si ramai si matale,
aproape orb
si surd,
dibuind in baston
printre toamnele ude
inexistentul sens al existentei umane
absurde.
Vlastar tarziu
al unui neam vestit,
azi iti cersesti penibilul
sfarsit.
|