Infrigurare vesnica ne muta,
Indiferenti la ploaie ori la soare,
Ne pastem zilnic pajistea marunta,
De tracasante fleacuri, fiecare.
Abia bagam de seama ca se-nalta,
Ca hainele stiute nu-i incap,
Ca alte ghete astazi isi incalta.
Avem atatea greutati pe cap!.
Abia bagam de seama ca parintii
Stangaci se misca, obositi de-acum,
Ca le-au cazut de intristare dintii,
Ca se prefac pe nesimtite-n fum.
Noi suntem vesnici! Doar ca peste zece
Sau douazeci de ani, in ceas pustiu,
Vom asfinti. Si-amurgu-acela rece
Ne va trezi din goana. Prea tarziu.
Ne ducem catre capat ca la nunta,
Purtandu-ne samarul in spinare,
Si tampla noastra, zilnic mai carunta,
|