N-am vrut intai sa te stiu
si tare tarziu
ti-am zis
Te iubesc.
Acum esti cantecul meu
suprafiresc
iscat nu stiu cum
intr-o feeric-nebuna
noapte cu flori, cu roua curata
si luna.
Iar eu insumi
sunt un picur de apa salcie
(cad? nu cad?)
atarnat patimas de buzele tale
osciland intre spaima nebuna
si fara de seaman tarzie bucurie.
Rogu-te, soarbe-ma!
Ori arunca-ma, chiar acum, la pamant.
Parfumate, agale
se piaptana suvite de vant
in cetini de brad,
alintat descantand -
ca-n degetele mele vibrande
pletele tale.
Cum te-ai prelins
la mine-n suflet si m-ai invins?
. Abia pleci si iarasi mi-e dor!
Langa tine
presimt
ca se moare tare usor.
|