La mine-n sat se sparge luna in ascutite flori de gheata,
Cu cant de crivat peste noapte si de cocosi spre dimineata,
Iar lupii isi tocmesc soborul cu ochi nostalgici si cuminti.
La mine-n sat e iarna rece, dar vetrele raman fierbinti.
La mine-n sat ploua cu roua de dor in fiecare noapte,
Lumina are gust de miere si miros de fanete coapte,
Tacutii brazi viseaza stele pazind un inceput de plai
Si, imparati peste intinderi, batranii cerbi trec in alai.
Drum vesnicind, vaslesc cocorii in falnice tarii senine
Si veverita indrazneata pana in pragul casei vine
Si-s toamne lungi, fara pereche, aici la Neagra Sarului,
Sub zodia eternitatii, sub varful Calimanului.
Nimic nu poate fi asemeni pamantului ce ne-a naltat.
Desi-s atatea sate-n lume, nimic nu-i ca la mine-n sat.
|