Stiti bine ca
inaltul ne e indiferent;
stiti ca
pamantul se zbuciuma
frenetic
sub cerul absent;
stiti ca
apele nu plang
de jalea nimanui;
stiti ce placid de verde
e frunza codrului;
si ca
nimeni pentru nimeni
pe lumea asta nu moare;
stiti cat de singur ramane
la urma
fiecare.
Si totusi eu va rog
ca optimisti sa fiti
pana-n pragul dementei.
Sa nu innebuniti!
Pune poezia Va rog frumos pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.