Ramai in taina floare faina,
Ramai cu zile, noptile goale,
Guri insetate, amare sarutari
Pana la ivirea unui adevar.
Te cunosc demult, desi nu te-am vazut.
Te stiu de o vreme plina de ura,
Fara sot dintr-o-nfundatura,
Si te ivesti de mine prin imprumut.
Suferinta, mijloc de recuperare
Fierbe-n mine, la prima sarutare;
Iar dorul de cei dragi e al naibii
Departe de cei iubiti si de mine tare departe.
Ramai in taina floare faina
Ce-ai deschis usi in viata mea
Si le-ai inchis la plecarea ta;
Ramai cu durerea ce-ai imprumutat-o.
Iar glasul nu ti-l aud, dar bantui in mintea mea
Sireata femeie, ce-mi strivesti suflul de barbat,
Orgoliul, mai mari eforturi, om ajustat,
Glasuri pierite cu suflete ce-si pierd indeletncirea.
In preajma ta frigul lin il simtim in trupuri,
Gurile-s flamande, somnu-i iad, si parca
In mintea mea greutati se incarca
Cu fiarele trupesti, nevoi si chipuri omenesti.
Noptile-s cum sunt naravasite de ploi
Zilele trec cum trec, cu oameni si neoameni,
Ce-si canta preabunastarea lor
La modul pasiv in vazul tuturor.
Adio scumpa floare faina, cu chip de frumoasa
Ce strangi dorurile si-n clipa le stingi,
Raman pentru tine eternul erou
Iar tu pentru mine cel mai frumos tablou!
Sa mi te distingi! |