Pe barba mea imi creste parul,
Sub gatul meu e gol,
in mintea mea
bantuie idei
din umbre negre
si dorul
de a iubi
acelasi chip
necunosut la fata,
si parca
in minte te stiu demult;
-iar in incheieturi ma tin lanturi
greu sudate,
unghiile-mi cresc
precum iarba-n vreme buna;
noptile ma-ngrijesc
cand nu dorm,
si privesc
la cerul fara luna;
zilele-mi sunt fara speranta,
trec fara eleganta,
si nu aud
grija cuiva,
nevoia de mine
si cineva sa-mi spuna
te iubesc.
Iar sub umbrele inchisorii
De ma chemi cu false voci,
Scumpa pereche a iubirii
Sa uiti ca tiam fost sot!
Iar eu ce sunt departe
Si cu trupul meu inchis,
Simt sa vin de voi aproape
Cu sufletul deschis!
Iar sub umbrele inchisorii
In noapte ma voi trezi,
si ma-nchin spre amurgul serii
in apusul vacant,
Acelui Creator
cu chip de lumina
si cere-mi-voi scuze acelor semeni
ce le-am facut in viata amar.
Iar glorii voi canta
La o masa rotunda,
Pe albastre panze rare
In locuri orbite
De iubiri si frumos!
|