Vara a trecut si toamna ne bate la geam,
Cu vintul care zbiar cu putere de auzeam,
Frunzele s-au galbenit parca sunt vopsite,
Cu galbenusul de ou de rata alcatuite,
Peisajul este ca si-un tablou de muzeu,
De arta ca ceea a frunzelor ca un semizeu.
Acum toamna venind scoala s-a deschis,
Pentru a-i nostrii copii de mare compromis,
Copiii pleaca la scoala cu ghiozdanele,
Pline de carti si de creioanele de lichele,
La uniforma si fericiti sunt acesti copii,
Ca atunci cand faci ceea ce vor cu bucurii.
Noaptea stelele lucesc pe al nostru cer,
Frunzele pe crengile de credincer,
Privindu-le inima-ti bate foarte ager,
Vintul tomnatic si racoros de aer,
Indeamna frunzele la dans de timp,
Toamna este fermecator de anotimp.
Prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii,
Verzi-aurii si rosietice se astern cu nebunii,
Pe pamintul reavan la fel unui covor colorat,
Cad suvoaie de ploaie ciobaneasca de explorat,
Norii cenusii care plutesc deasupra caselor,
Pe dealuri, pe cimpii, in padurea viselor.
Copacii sunt inconjurati de frunze multicolore,
Pe pamant parca-i un covor de glumiflore,
Se mai aude si murmurul izvorului din padure,
Cum valurile sale izbesc usor ca si un graure,
Si zilele de toamna trec repede ca limba unui ceas,
Vechi care sta chiar si in capitala din atlas.
01 octombrie 2010
|