Lacul, senin luceste, dezmierdat de cerul lin,
Iar de sub pamantul negru iarba parca-i un canin,
Scoarta groasa de copac scartaie in adiere,
Adiere ce atata frunzele cu o tacere,
Tacere surda,cristalina ce se inalta in vazduh,
Unde adie din greseala doua aripi de naluc,
Albe aripi ce tot bat, cautand un loc de stat.
Nalucul mai regizeaza cateva batai la trap,
Si se-aseaza pe un colt de iarba slab.
Mici batai de echilibru, filmul prinde-un mare timbru
Alb si albastru pe ecran vezi.dar parca e neclar,
Fuge iute in vazduh sa gaseasca alt naluc,
Si alt film apare iara galben-albastru,
Cu idei ce tin de astru,
Repede se risipeste iar vantul il izgoneste,
Regia incepe iar la aceasi ora.dar
Cu alti regizori inaripati, in alte teme colorati,
Bataia lui lina din aripi,
Inseamna viata celorlalti,
Fiindca totul in natura are aceasi postura:
Inima ta bate pentru el,iar el bate pentru tine.
|