Scanteia diminetii
Atunci cand intunericul apasa,
Peste holdele din camp,
Si lumina prea maiastra,
Sta la panda ca un lup.
Linistea patrunde-n suflet,
Si ochii se umezesc
Asa cum razele rosii
Pe noi toti ne incalzesc.
Prin hublouri inundate,
Ate sangerii de viata,
Ajung repede in fata
Prin penumbra-ntunecata.
Mingea cea de foc apare,
Sfaraind in apa marii
Vocea spune,valul marii
Este timpul amanarii.
Amanat timpul dispare
Lasand loc de contemplare
Pana ce un val din mare
Ii da timpului valoare.
Totul revine la viata,
Soarele urca pe cer,
Iar valul iute din fata,
Ascunde-n abis un mister.
|