Verde
Umbrǎ, verde in tablou,
Mi se-agatǎ prin hublou,
Raze mici diluate-n verde
Si o razǎ-ncet se pierde.
Ceatǎ verde in tablou,
Vechi, dar parcǎ tot mai nou,
Drumul serpuit il udǎ,
Intr-o liniste prea surdǎ.
Intr-un luminis de verde,
Drumul parcǎ se mai pierde,
Langǎ drum uitatǎ-n umbrǎ,
O bancǎ veche, udǎ, sumbrǎ.
Tǎcutǎ, veche, inteleaptǎ,
Aminteste-o veche soaptǎ,
Vechi indrǎgostiti completau decorul,
Asteptand ca luna sǎ le dea onorul.
Vraja lunii incet rǎsare,
Fremǎtand de incantare,
Douǎ fete luminate-n alb,
Soptindu-si ceva cu glasul slab.
Impletind decorul de un alb cetos,
Ochii ei de-un negru mirific de frumos,
Pǎrul scanteind in lumina micǎ,
Ochii in surdinǎ i se par de sticlǎ.
Timpul de pe bancǎ parcǎ stǎ in loc,
Iar un vant sinistru suflǎ la galop,
Frunzele le zboarǎ langǎ banca udǎ,
Amintindu-si iar de o toamnǎ sumbrǎ.
|