Supus dorintei sa te revad, sa te sarut,
sa te cuprind la piept de mii de ori,
Cu ezitari mi-e frica sa nu te tachinez,
insist dar sunt precaut.
Cuvinte spuse de demult nu s-adeveresc,
prin fapte imi dai parca imprumut -
dorinte false, un unic sentiment inchis,
pe care-l simt din departari
printr-o raceala densa
si-l pierd adeseori.
Nu esti tu unica dintre cele pe care le doresc,
dar esti tu unica, din toate, pe care o iubesc.
Nu vreau durere si chin, neincetat,
pe care le port in suflet
si le gonesc continuu,
precum o vijelie imi aduce
dese framantari de suflet, disperare.
Astfel e apatica dorinta
pe care tu o stapanesti.
|