Din timpuri vechi cei care-si doreau iubire
In orice loc cu jalnica privire,
Pe Cupidon doresc sa-l intalneasca;
Sa-i cear-o sansa, sa-l induplece.
Si din moment ce-l induplecau
Iubirii usa ii dechideau -
Spre magica Parsanului gradina,
A dragostei cea pururea divina.
Pentru a gusta din fructul tineretii
Si cei care-si doreau tot timpul vietii,
Dulceata caruia-i putea sorbi -
Persoanei dragi puteau de-a oferi.
Dar e ridicol, nici nu-mi pot inchipui
Ca nu mi-i dat si mie de-a iubi,
As vrea sa simt si eu acel gust divin:
Dar n-as putea, ca sufletu-mi e hain.
|