Surasuri de copii, ce desfatare!
E februarie -sfarsit de iarna,
Adie in vazduh un aer odihnit;
Ninsori de faurar imbraca drumul cu zapada.
Infundatele stramtori - omat imaculat
Aduce mangaierea, provoaca un extaz.
Cu prisoseala, plasmuitoarea nea:
neofilit, cristal emfatic se pierde pe carari.
Pustiile poteci de februarie, puhava ninsoare -
in vechi salasluiri a poposit,
odihna nesfarsita; spre sfarsit de iarna
cand totul vrea schimbare
iar iarna emite fluctuatii -
sovaitoarea preaschimbare.
E ultim anotimp al iernii
Cu primenire se lasa desfatat.
Prevede clipa cea finala, sta la capatai-
adoarme pleoapa de final,
Sorocul cel de glorie porni a se sfarsi,
E un sfarsit de iarna, e timp de faurar.
|