|
Firea omului-Calaras Igor
|
|
Stau la pamant, sunt disperat -
invins de crunta viata
care-o strabat in petrecania miloasa,
al vioiciunilor salbatice trairi.
Ma rog la cer si la pamant,
implor intreaga omenire;
Sa profeseze cultul omenesc -
compatimirea stramoseasca din trecut.
Vivacitatea oricarei creaturi
deosebit prin chip si cunostinta,
Ca sa traiasca pe acest pamant -
impune sezatorii alese.
Aceasta lege a naturii:
preface omul intr-o znamenie,
Ca o faptura monstruoasa
Provoaca daune scarboase.
Nesuferitul pamantean aduce chin nemaivazut,
Teluricul eden intr-un tartar se face.
Si ingamfat mereu huleste, fara intrebare.
Vinovat nu se proclama ci riposta cu sfintenie.
Neaga cu desavarsire, milostenie nu-si cere,
Ca un vechi proroc - propovaduieste
Proclama cainosenia,
precum o pocainta prin a sa meteahna.
|
Pune poezia Firea omului-Calaras Igor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|