Nici teama, nici ura nu aveai,
In fata mamei mereu te inchinai,
Pe Eminescu in slavi il ridicai
Si Basarabia cu dor Tu o iubeai.
Cand Tu de la Dumnezeu cereai
Si mama si copii sa ai,
Iar moartea-n ochi tu o priveai
Cu mila, si rau nu ii doreai.
Esti mort, dar lira-ti n-a murit
In eternitate esti acum primit
De toti romanii vesnic vii
De-acum si tu doreai sa fii.
Istoria Tu ai schimbat-o
In brate cu chin Tu ai luat-o,
Dorinta si dragostea de limba
Incredintata de Dumnezeu ti-a fost tie.
Cu suflet si dragoste de tara
Doreai o noua primavara,
Dar visul tau nu se-mplinise
Caci moartea lumanarea-ti stinse.
|