S-a dus viforul in posada
Lasa crancene urmari, care fu de neuitat.
Frig imaculat, pustietate, soborul de crestini e plin
cu blagoslovenie incep a multumi.
Cu ruga de osanda in fata milostivei veridicitati,
Crestinatatea - milostivenie, crezare pentru izbavire
E insufletirea lumeasca, pentru mantuire.
Lume insufletita de dumnezeiasca mila,
Crezura; si se infaptui scaparea[.]
Ca predica, de-a te izbavi,
fii mai milostiv!
Blagosloveste si incepe a cugeta;
Doamne, Isuse Hristoase -
da-mi taria sa rezist,
blagosloveste-ma!
Da-mi crezare de pasul rau calcat
caci om eu sunt,
Iar firea omeneasca mereu pacatuieste.
|