E linistit sa trec pe strazile invechite
Carari ce-aduc vagi-mi amintiri
Pustii sunt casele - stapinii sunt plecati
In departari s-aud cintari funebre.
Orizontu-i plin, ogoare si cimpii
ingalbenite de caldura verii,
Ramin copacii verzi -
caniculara vara, ma face ostenit.
Adie vintul spre sfirsit de zi,
Se-ncepe-a racori, deznodamint;
Apar vecinii, grabiti de-al lor necazuri,
Prin circiume se-ascund ei suparati.
E satul meu natal, un vechi asezamint,
un loc de bastina, stravechi hotare,
pe doua dealuri insirat:
in gindul meu - tu Tarigrad.
|