Ajuns noi la uium pentru popas si odihnire
Cu sufletul pustiu purced a medita,
Sa fac posada - cu gandul infundat
In tot ce am facut, fericea vietuirii.
Un dar - pentru a indestula
hodina, bine meritata -
dupa a noastra moarte
cu dijma o mituim.
Stam straja, pentru mantuire
Ne ocrotim de raul, dezgustatorul sentiment
Pe care-l dobandesti pe la sfarsitul vietii
Hapsan si crud de la natura.
Cu gandul infundat la usna vietuirii
Un singur pas mai poate exista caci limita-i prea mare.
Sa injuri si sa hulesti nui nimerit
Caci la tamojna iti ia tovar.
|