1 august 2007
Cu sangele cald
oglida am spart-o,
zarind
cum dispare in ceruri, cuvantul
Si chipul meu
risipit in cioburi de sticla
te soarbe in trup.
Pe urma privirii,
cu disperat murmur de vorbe
praf de stea
adun pe suflet.
Lumina e vie.
Si alergi, pe gandul meu
tot,
pana cand in locul tau,
umbra-ti ramane, mirata.
Si oglinda,
se aduna la loc.
Va privi in ea,
candva,
cineva,
doua trupuri ca iedera
|