Romulus Bucur
Nastere: 11 mai 1956, Arad
Deces:
S-a nascut in Arad la 11 mai 1956, A absolvit, in 1975, Liceul "Ioan Slavici din localitate, iar in 1980 Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii bucurestene.
Dupa absolvirea facultatii este, timp de zece ani, profesor la Liceul Industrial Nr. 1 din Arad, iar din 1990 redactor la revista "Arca din localitatea natala. Debuteaza in 1978 in revista "Romania literara, iar editorial in placheta colectiva Cinci, aparuta in 1982 la Editura Litera. in 1984 primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, decernat volumului Greutatea cernelii pe hartie.
Despre poezia lui Romulus Bucur, criticul literar Eugen Simion observa transant ca se incadreaza in formula poetica a generatiei anilor '80: "cruzime si sentimentalitate, stil parodic, memorie culturala, mefienta fata de retorica si, in genere, fata de sublimitatile poeziei, orgoliu de tanar barbar si moliciune, rafinament de om de carte, acuitate pentru realul derizoriu si o poetica, inca obscura dar sesizabila, a derizoriului din existenta.
Autorul Cintecelelor (1998) este un timid introspectiv care isi epifanizeaza starile de sentiment intermitente, retraindu-le mocnit, nezgomotos, in traditia post- montaliana a unei reverii edificatoare pentru rezistenta fiintei. in contrast cu primul val optzecist, aradeanul Romulus Bucur nu se manifesta deloc retoric; adica nu se situeaza gratuit intr-un act de polemism frivol doar pentru a epata "Ies bourgeois" poeziei contemporane. "Masina de poezie" optzecista macina citeodata in gol. intrind in coliziune ironica/demolatoare - nu altfel decit primii avangardisti - cu teme, registre, procedee si atitudini considerate desuete. Abia dupa "imburghezirea" optzecistilor, survenita imediat dupa 1989, s-a putut constata inautenticitatea unei fronde lipsite uneori de continut, ceea ce a dus la incapacitatea multora dintre reprezentantii de marca (Mircea Cartarescu, Florin Iaru etc.) de a continua un discurs artificializat de excesul de textualisme neaglutinate. N-as vrea sa se inteleaga in mod eronat ca negam aici textualismul pe care noi insine l-am forjat si intretinut teoretic si practic. Miscarea textualista in general a fost esentiala pentru innoirea poeziei noastre postbelice si, in alta ordine, prin normele speciale impuse de practica semnificanta, s-a putut testa accesul la scriitura, ca proba liminara a discursului postmodernist. Este surprinzator ca textualismul a fost confundat, de cele mai multe ori, cu o tehnica textiera, cumulativa, de a construi "inginereste" discursul, ca in cazul cunoscut al lui Mircea Cartarescu, aflat in polemica exterioara cu o metoda poetica dificila, tocmai din neputinta accederii la imperativele ei. Prin imersiunea fierbinte in vulcanul textualist, poezia actuala s-a filtrat de materia amorfa, purificindu-se radical de sechelele amatorismului. (Cazul premierului Radu Vasile care este tiparit si lansat de L. Ulici la editura "profesionista" Cartea Romaneasca nu face decit sa confirme cele postulate mai sus.)
In fapt, Romulus Bucur are de la inceput o reactie diferita la real, fiind mai degraba un nouazecist intirziat sau un optzecist reciclat afectiv; in discursul sau sincopat sunt resuscitate "micile revelatii":ce survin spontan in cotidianitatc cu o simplitate candida, ca si cum realul ni s-ar confesa epifanic, necenzurat de vreo conventie mortifianta. Azvirlit intr-o singuratate tiuitoare, subiectul se introspecteaza stereotip intr-un spatiu familiar, intonind sotto voce (precum poetii italieni selectati in antologia La parola innamorata) "un pui de cinticel" ce se confunda cu firul inaudibil al discursului slabit, cadentat interior, fara acea vitalitate a optzecistilor "teroristi" si "huliganici". Iata un cintecel micut: "un pui de cintecel / jucindu-se pe corzi / degetele mingiind usor / ridurile fine din jurul ochilor / raza de lumina / scriindu-fi chipul". Poetul aradean este mai eficace in asemenea epure finissime, oferind gramatica miniaturala a afectelor sublimate in forma impura a "cintecelului". Aceasta "specie lirica" ar consta intr-un pizzico de traire melancolizata ce se activeaza prin anamneza textualizata a unui subiect inhibat de anxietate existentiala. "Cintecelul" ar deveni astfel un mod de exorcizare a oricaror angoase. Poietica diminutivala, cuprinsa in sintagma ce da titlul ultimului sau volum, raspunde chiar praxis-ului postmodernitatii; se poate deduce usor ca riodeniitatii i-ar corespunde vigoarea "cintecului". Dincolo de gesare Pavese, preluat in text, un alt poet italian de care se apropie Romulus Bucur in angajarea micropoietica - este Dario Bellezza, autor al unor gratioase cintecele pisicesti. Astfel, in volumul io (Mondadori, 1983), Bellezza va cinta "la gattita" ("pisicitatea"), antropomorfizind-o tandru, fara a se sinchisi de restrictia Klinesciana, mimata si de academicul E. Simion.
Volume de versuri:
Cinci, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982;
Greutatea cernelii pe hartie, Bucuresti, Editura Albatros, 1984;
Literatura, viata, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Dragoste & bravura (1995);
Cintecel(e) (1998).
Poezia Examenul a aparut in volumul Greutatea cernelii pe hartie, Bucuresti, Editura Albatros, 1984.
Citeste si:
|
|
