un dus care ar trebui
sa ma purifice
de melancolie
(singur pe strada prin ploaia torentiala rizind de conformistii adapostiti sub stresini)
fluier ineintat versiunea absolut personala a unui cintecel simpatic
(o plimbare prin parc -
se vedea clar
ca ea astepta
sa inceapa ploaia
ca sa ma poata imbratisa;
mi-a spus apoi ca uneori
cind se intoarce singura acasa
isi intoarce inelul
sa para verigheta
poate nu se leaga golanii de ea)
inutil sa folosesc telefonul
tot nu gasesc pe nimeni
si in definitiv
(pretinsele?) nebunii din tinerete
ale tatii - picaturi de singe
facind vinisoare roz
in apa calduta
sint de ajuns
pentru mai mult
decit un poem
Pune poezia Ennui carele spleen sa chiama pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.