|
|
|
spargeam lemne in curte ma simteam
legat de viata ca frunza de pom
toporul patrundea prin butuci
dintr-o singura lovitura puteam
spune acum o saptamina sau acum
o luna cu aceeasi usurinta
cu care ai spune aseara
sau azi dimineata intunericul
se pravalea din cer
cu naturaletea cu care ai spune
va veni moartea si va avea ochii tai
fara sa-ti pese ca nu-ti apartin
cuvintele mai mult decit
propria-ti moarte.
citeodata ecoul unei voci dupa ce ai inchis telefonul iti poate aduce aminte ca e cazul sa incepi sa-ti iei bun ramas
respiri linistit
iti misti usor degetele asteptind sa faci un gest care sa lase urmele
unui tren pe sine
ce sa mai scrii cind s-au terminat cuvintele desfasoara un ecran de tacere pe care intr-o clipa vezi «viata ta toata» invaluie-te in el ghemuieste-te intr-un colt (ai voi sa tragi spada o singura data si
nici atunci primul!) asteapta
e anotimpul tau implintat adinc
in tine
ca simburele in piersica
vreme a micilor revelatii pasesti spre strada ca spre intilnirea c-un mare destin
mucuri de tigara liirtii capace de coca cola se retrag umile
din calea ta
fiecare zi va trece la fel insotita de tot felul
de mici tradari ca un sir de pasi spre un loc numit acasa
(speranta pisoi cu ochii lipiti
incercind sa inoate intr-o
galeata cu apa)
ai rezistat pina in acest moment
de ce ai cedat
tocmai acum?
(cuvintele duse intre baionete de mici soldati de aer
s-a sfirsit vara gata
intelegi? intelegi?
|
|
Pune poezia Spargeam lemne pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|