Urechea mi-o lipesc de pantecul tau,
aud moartea cum incepe a misca,
de parca o sa nasti, cum toate se nasc,
femeia mea, probabil iubita si de Dumnezeu.
apoi vom sta sa privim cum creste si umbla,
cum intreaba curioasa sau curajos,
noi zilnic ne vom cobori mai jos,
spre treapta initiala.
in fiecare zi, cu fiecare zi
ne bucuram murind cate putin,
secunda a trecut undeva pe sus,
templu menit sa ne iubim.
lasa mainile peste mine si fa semne, asaza diamnatul pe crestet si stinge focul ce leaga cerul de pamant, astupa-mi urletul cu carbuni sa incep marca aventura ce-o sa ma faca aur. in noaptea asta am auzit cu urechea lipita de pantecul tau prevestiri ciudate.
sa ne bucuram, sa ne pregatim, sa ne bucuram.
|