Gura ta atita noapte daruie
Bolnava-s de iubire.
Verde si purpurie sint fete-femei din Cluj,
desi soarele negru a ajuns si-aici.
Regele nu a voit sa ma duca-n pustiu,
iar regina m-a preamarit.
Pe unde sa ratacesc?
Singele tau ca vinul il vad curgind in vis.
Iasomia mi s-a-ncolacit prin par
si fratii mei s-au miniat cind mi-am chemat iubitul.
Ci trupul lui e cerbul-rege
si talpile ii sint de lapte si ochii sint de linx.
Singur migdal mirosind a primavara,
genele-i sint telegari gonind.
impartita cu piele de matase, sa gust din tine-as vrea,
cum musca toamna din strugurele aburit.
Mireasa de came trecatoare,
nufarul sfintei mi-esti tu
ca pruncul in pintec cu lacrimi.
Tobe se-aud departe.
Genunchii sa-ti indoi cind voi veni ca sa te iau
si sa-ti adun nisipul din sandale.
Cu degetele oarbe-apoi am sa te-naltui
si-am sa zidesc un turn fierbinte dincolo de munti.
O, floare-nalta si viorie,
corb albastru este numele tau.
Spune-mi unde te-ascunzi?
Daca nu stii sa cauti, tine-te dupa urmele singelui sau,
caci stea si-a taiat in talpi, ca sa-l gasesti.
Fete-femei, va jur ca nu-l aflu.
Urmele singelui sau nu duc nicaieri.
Sint crinul viu.
Frumos esti, iubitule, si-nmiresmat.
Mi te-nchipui si te-aseman cu cerbul calcind pe zori.
Proaspat e trupul tau si aburind.
impartita, carnea ta am s-o ferec in nestemate.
Cerboaicele ne ling pe umeri
si umbra chiparosului ne infasoara.
Iubitul odihneste si ma viseaza.
Bolnava-s de iubire.
Dati-mi sa beau,
caci vreau sa afle-ntreg orasul de iubirea mea.
Vreau sa dansez in visul alesului meu.
O, fete-femei, fac toate acestea fiindca asa mi-e voia.
Iata-I ca vine si imi petrece bratul dupa git,
iata-l ca ma cuprinde si ma poarta pe umeri.
Capul mi-l scutur de bucurie ca o minza.
Ca mierea e gura lui in amurg, ca mierea-ntunecata.
Precum bobocul de crin asa e de alba-mparatita mea.
Arata-mi chipul ca zapada si ochii de ciuta
si zburda-n gradina mea, caci aleasa-mi esti.
Pina cind seara n-a cazut,
pina cind umbra n-am aflat
si chiparosii nu s-au scuturat,
vino, fugi din casa fratilor tai si petrece in casa mea.
Puternic glasul lui mi-a patruns in vis.
Doresc pe iubitul meu si-l caut plingind.
Unde esti tu, cel pe care sufletul meu te cunoaste?
iti stiu ochii-ntelepti si poruncile,
si ma tem de tine, cerbule-rege.
Trezeste-te, aleasa, si vino dupa mine.
Danseaza-mi ferecata-n matase
si taipile-am sa-ti odihnesc in palma.
De mireasma bobocului de crin voi adormi in amurg.
Resfira-ti parul pe perne si cinta.
Zburda-n gradina mea si petrece.
Caci glasul tau e puternic si buzele tale purpurii.
lubeste-ma sau altfel departeaza-te de la mine.
Parul tau e sarpe negru, lucios, care musca din suflet.
Amurgul s-a prabusit ca un glob in odaie,
dar trupul iubitului nu mai era linga mine.
L-ati vazut pe cel ratacitor, voi, paznici ai orasului
care va aratati doar noaptea?
Am alergat la raspintii,
dar urmele pasilor se innegrisera.
Cautat-am intreaga noapte, tremurind.
Si l-am gasit.
O, fete-femei, capul lui de cerb stralucea
si gura lui era inmiresmata.
Veniti si priviti cit de gingas paseste.
Freamata ca un chiparos roditor
si-adolescenti impodobiti il inconjoara,
caci este-ntiiul din singurul fiu al mamei sale.
Ochii tai sint ai ciutei insingurate iesind din riu,
iar buzele tale sint faguri salbatici.
Pina cind seara n-a cazut,
pina cind umbra n-am aflat
iar chiparosii nu s-au vestejit,
vino, aleasa mea.
La gitul tau imi racoresc miinile
si suflarea ta ma-nvioreaza.
La ospat vor fi saptezeci si sapte de mirese
si un singur rege.
Ci tu vei fi a saptezeci si saptea,
cea mai aleasa caprioara alba.
Gitul tau e zidit in margele ca un turn inflorit.
De mireasma lui ametesc,
iar marturie imi e somnul greu.
Ascuns in casa vinului, priveste regele.
Aleasa mea, esti sora-mireasa
iar eu sint mire alb si frate-cerb.
Maninca, mireasa, din rodiile coapte.
Ochii tai sint pasari lucioase,
parul tau despletit e noaptea pe suflet,
esti alba, alba.
Bea din vinul meu si danseaza.
Departe de fratii tai te-am dus in odaia de tamiie.
Eu dorm si te visez dansind,
tu ratacesti prin oras si ma cauti.
Paznicii noptii nu stiu unde sint
si gura lor e pecetluita.
Cine-i neprihanit?
O, fata-femeie, bolnava esti de iubire.
Ca luna de alba, ca nufarul de proaspata,
inspaiminti saptezeci si sase de mirese
care asteapta sa le poruncesti.
Palide, ele te inconjoara mirate de iubirea ta.
Trupurile noastre de biserici moi se pleaca unul spre altul.
Tu esti inelul pe trupul meu alb,
tu esti cel ce vei merge-n pustiu.
Caci ei ma prigonesc cind sarutarea mea e fierbinte,
caci ei ma lovesc cu pietre cind te imbratisez,
caci tu ma departezi de la tine cind privirea mea e in lacrimi.
La fel de grea precum moartea este iubirea.
Grea si neasemuita.
O tara a suspinelor.
|