Cintec de spurcare (Pacatoasa in gind)

Vezi toate poeziile poetului



Cinta, zeita, minia aprinsa, am treizeci de ani
si sint jivina azmutita de piclosi
Nostradami,
nu mai sint fecioara,
nici in barbat nu m-am preschimbat,
tunelul intre viata si moarte a fost iluminat
si spalatorese grase l-au frecat cu alcool,
ca sa piara lighioanele in incaperile de la subsol.
lata spaime si goluri cind viata a ajuns la jumatate,
cind moartea sta in cap si ride cu dintii lati,
cei ce sint forfecutele neantului si ai calaului vesel frati

Am inghitit diamant lichid, venele mi le-am vopsit cu argint, parul mi l-am uns cu ulei de luna nebuna, oasele mi le-am fosnit ca pisicile torcatoare, iubitul l-am mincat si tot nu m-am indestulat, am mingiiat inaripatii de pe morminte, lacrimile orfanilor le-am lins ca o camila in desert, singele viu l-am strins pentru muzeul de ceara, m-am imbatat si am preacurvit,


Domnisorule-Doamne, lasa-ma sa-ti ating gleznele de malahit.
Am adormit intr-un tirziu pe
patul de cuie, m-am scrijelit si m-am imblinzit, ranile mele erau flori de iasomie lipite de
rodii cu gingiile aprinse, rasaritul capului imbracat era in rochii ninse, soarele-mi statea in
git ca o inghititura de aur, moartea mea cobora de pe munte ca un negru taur, cel pe care
voiam sa-l spintec pentru totdeauna, ca sa scap de incaruntirc, de caderea dintilor si de
tremuratul carnii de abur.
Am strabatut in genunchi drumurile si rascrucile, genunchii mei
erau doua talpi de copil debil, pentru pacatoasa in gind, cu buze vernil, in piept aveam
lumina de-ntuneric si lanterne de staniol, in inima statea un drac fara cornite, plingacios si
gol, picioarele i le spala un inger cu minecile aripilor suflecate, - hei, dracusorule, esti de-al
nostru acum, chiar daca ai unghii lungi si rinjete inflorate.
Ce puteam sa mai spun eu,
Niniloh, porcii lumii se albisera si nu mai faceau groh-groh, diamante puteam arunca
acum, caci nu le-ar mai fi tropait cu rituri de scrum.
Ca o strigoaica ma tavalisem cindva in
baltoaca-mi de viata racnisem, bolborosisem si avusesem coronita de ceata, nimeni nu
credea ca simtisem vreodata astfel, spuneau: esti o inzidita de buna voie, o preacurata cu
uter de otel, esti o prefacuta si suferinta ta-i fum, nu mai geme. nu mai ofta in zadar, chiar
daca dimineata te trezesti in osuar.

in pragul delirului ma aflam de la treizeci de ani,
de cind luna se despicase si cazusera in ea bolovani,
eram cu maruntaiele in flacari si cu mintea ca o icoana haituita,
pina cind alesul m-a aflat in a leoaicei zodie preafericita.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cintec de spurcare (Pacatoasa in gind) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani