Femeie, turbata esti,
oasele ti le zdrobesti de-un zid in vid,
despicata ti-e inima si pilpiitoare ca o sopirla.
Ti-am vindut capul si miinile bibliotecilor antice,
din piele sa faca papirusuri si-un palimpsest cumplit.
carnea sa-ti fie rnincata de canibali mentali,
cei care te viseaza rasuciti in somnul cititorului in stele.
De gheata sint dintii albi ai neantului,
spinarea-i un arbore cosmic cu diamante in paragina.
Femeie, tu esti o febra cu maruntaiele in afara
ursoaica ce dormi in casa de blana si carne,
cine-ar putea sa-ti aduca papusile carora le-ai smuls capul,
dar pe care le-ai hranit in copilarie,
cine-ar putea sa-ti mai daruie intiia sarutare
ce avea cornite de miel?
Ti-aduci aminte, erai o fetita sumbra, cu platosa,
fata ai fost apoi, cu parul in flacari,
si ai ajuns femeia fluturelui cap-de-mort.
Harpoanele ti s-au infipt in git
si un flamingo roz s-a-ncolacit la briu ca o centura de castitate.
Acum, cel intors din cruciada urca spre tine,
sabia o invirte deasupra capului de parca ai fi Ierusalim lepros.
Ai putea, oare, sa dai trupul tau celor infometati,
sa-ti soarba fructele ochilor si gura ca un pui ivoriu de iepure?
Trupul tau nu-i un patinoar de tirit, ci un loc de uitare,
ca sa te ierte cei ce te zdrobesc in picioare fiindca nu-i vrei,
tesatura pielii tale e greu de urzit si mult naucitoare.
Holbati, ei nu stiu ce sa creada
si-o gheara de vultur ca un gheizer le macina piepturile razboinice.
Jaguari batrini sint barbatii,
fara prihana ii privesti cum cad in palatele de viscere,
cum se tavalesc prin biblioteci de vene multicolore,
cum isi amesteca nervii lunguieti,
si vesmintele se desira, si epiderma lor urla.
Spre esafod te poarta ca sa-ti suceasca gitul.
pasarea flamingo zboara de la briu si plinge pentru gloria ta,
apoi centura de castitate se inalta
precum un pustnic intr-o hruba pe munte.
Violatorii vor bea in circiumi,
vor rosti mascari asudate,
isi vor mingiia barbile pline de licheni,
se vor lauda ca niste invingatori sticlosi.
Hoituri vor ci, calugarite pingarite si dihanii de cenusa.
Ei cred ca umilinta trupeasca
e cea mai inspaimintatoare noapte de dragoste
si se feresc ca de-un ciumat pe o insula parasita.
Cita frica jilava pentru vremurile netrebniciei carnale,
dogoarea i-un alfabet becisnic
pe care-l inveti zvircolindu-te in anotimpul brinduselor.
Dar eu voiam sa vorbesc despre atingeri
doar ca sa scap de ele, nu ca sa le laud.
Ghilotina smerita ii spun gitului,
plamin alb cu unghii ovale, mirtoaga iezuita.
Chiar asa. Iezuitul, acesta-i numele de taina.
Un singur pelerin asteapta Iezuitul meu,
dar acesta-i dus cu mintea prin deserturi si taigale de cianura.
Ca unui ibovnic de lebada neagra
ii simt ochii mirositori a migdal,
subsuorile vorbitoare, talpile valurite
si Iezuitul meu rosteste poeme cu sini.
instelat este pelerinul negru,
el nu-i barbatul mortii,
ci-mblinzitorul fara bici si fara zahar candel,
iubitul nu-i un retor al epidermei,
ci un print al camforului, ce calca pe jaratic.
Arhonte de nouazeci si noua de carate salbatice,
iubitul i-un carnivor ce schilodeste stapinele gratioase ale mintii.
Chiar daca pieptul lui e coclit de gheare,
nimic nu ar putea sa-i ascunda pustia si alte tari de lepadare,
intravenoasele il brazdeaza ca niste albine,
o, sfinte iubite, cite halouri te poleiesc preapline!
Iezuitul meu electric explodeaza scrisnitor,
izvoarele se varsa-n oceanul de clor,
cine sint eu, barbat sau femeie,
inot nevrotic si ma lipesc de solzii pestilor din curcubee.
Iubit-iubitelule, dihanie de apostol neinflorit,
Cretina deliciilor sint eu si de la treizeci de ani am murit.
|