arzand interior trupul poetului este
numai si numai o rana
moartea nu-i iarta pe cei care atarna
in funii de canepa indiana
cineva a cazut pe ganduri
si le-a strivit de beton
facandu-le poster
altcineva lalaie un poem
de demult uitat care incepe
cu pater noster
meic lav not uar striga megasfintii pletosi
rastigniti in chitarele sparte
pe peretii cei reci
femeie zice vipu de vip nu pune botu
nu vezi idioato nu vezi nasparlio
nu vezi ca ma seci
doi gemeni pe deasupra si siamezi
se-njura-ntre ei ca birjarii
evident ca de mame
iar dumnezeu uf dumnezeu
stand pe un nor
se delecteaza dezlegand
integrame
|