Din cercurile noastre neglijate
Imi vad tot visuri impacate
Cu launtricul luminat
Desi plin de pacate
Suflet inchinat.
Inselaciunea ma strapunge
Si iarasi trece,smulge
O parte din lumina
Intunericul m-ajunge,
Iar fata-mi senina.
Tot cintec zilnic,rasuna pomii
Ce au crescut la poarta-mii
Saraca,ciudata,inchisa
Cu cheile aramii
Si rugina plinsa.
In gura cuptorului fermecat
Cindva m-am si jucat,
Acum il vad eu gol
Statu intristat,
Iar focul ii arde domol.
Luminita-mi danseaza-n fata
Umbra mea se topeste mareata
Ca si luminarea,
Iar ochii plini de ceata
Privesc lumina-mi plutitoarea.
Si vreau din nou sa o aprind
Ca nici n-am avut de gind
Inselaciunea,poarta si cuptorul
Sa-i las sa plece si trecind
Sa nu-mi mai poarte dorul.
Si ea-i durerea,ea-i stimata,
Si ea e vesnic rugata
Sa stea aprinsa pe un timp fierbinte
Si sa se stinga-n data
Cind umbra sare inainte.
Un sirag de clipe traite,
Dar nici una atit de fierbinte
Ca viata-mi trecuta
Ce pleaca-n minte,
Dar ramine muta. |