Sa nu-ti pui niciodata palma in calea zborului cu aripi,
ti-as cadea pe umeri si te-ai prabusi de-atata cantec,
de-atata singuatate a cuvantului.
Sa nu-ti pui niciodata piciorul in padurea asta,
sunt amintiri ce-atarna de fiecare creaga,
sunt ganduri umezite ,
miroase a mucegai fiecare frumza cazuta noaptea,
fara stirea ta.
Sa nu-ti pui niciodata urechea
pe scoarta fluida a acestor copaci,
sunt tipetele unei pasari interzise cerului
care te-mbie sa o descatusezi.
Sa nu-ti pui niciodata zambetul pe sanul meu,
s-ar rusina, s-ar inrosi, n-ar mai putea sa se scuture de el
Asculta-ma, unde te uiti?
Asculta-ma, sa nu-ti pui niciodata,
cuprinde-ma si taci. Somn usor
|