|
|
|
intr-o zi
Florina a inflorit zau
ca fiecare fir
de par de pe trupul ei
perfect
zic unii carnos tare
muzical alb moale
zic altii absolut
fiecare fir
s-a transformat in petale
da
isi pieptana Florina seara
crizantemele daliile dar
asta nu-i nimic
sa vezi pe maini
cum stau ele freziile cum
se-amesteca se rup se deschid
ce parfum
cand danseaza Florina dar
asta nu-i nimic
caci picioarele ei alea faine zic unii
cam subtiri osoase
zic altii
asa cu margaretele alea crescute
aliniate tremuratoare parc-ar fi
rasaduri
de mult
nu mai misca Florina
ca sa nu strice
gradina aia sora
siameza
sta asa
in curte vin vecinii
trecatorii turistii
s-o vada s-o pipaie s-o adulmece asa
ca au pus ai ei taxa
de privit cum
sta Florina a invatat
sa astepte sa inteleaga
soarele ploaia sa se teama
de grindina
de copii
de tineri amorezati care smulg din ea
petale si striga ba nu
ba da
ba nu
ce frumos vin ei feciorii domnii cavalerii
sa miroasa picioarele
Florinei
sa mangaie margaretele alea
rasarite in coapsele ei
sa ude
cu bale sudoare lacrimi
florile Florinei
sa-si lase semintele pe-acolo
pe undeva poate altfel
de floare sau ceva ca o
floare sau cine stie ce
dracovenie cu petale
va incolti in pamantul cald pietros
neted dulce
al Florinei
de mult
nu mai misca Florina dar
zic babele tigancile vecinii
ca atunci
cand si-a dat duhul
din gura i-a iesit
apa apa fantana
arteziana
a ramas acolo
in mijlocul gradinii
Florina
|
|
Pune poezia Florina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|