cu o floare de mac strapunsa de ciuda
in fata careia ma-nchin si ma-inchid
am incercat si mai incerc sa iti fiu umbra
si-o sa-ti doresti s-adorm la al tau suspin
si punctele de fier din valuri
o sa-mi fie spijin iar si iar, mereu
fara sa stii, o sa ma adun din maluri
statuie o sa-ti fac din mine si-o sa-ti fiu zeu
din credinta ta ca n-o sa-mi fii mireasa
eu fac o religie si-apoi o distrug cu lacrimi
din vremuri tulburi, cu furie o sa iasa
epava din nisip ce va cunoaste iarasi patimi
tu chiar nu stii cat mi-as dori sa pot
sa raman pe veci, sa mor in al tau clocot?
pana si scoicile vor sa nu mai plec departe
pana si cerul plange in hainele de noapte
alt drum apuc spre al lor scop, din sila
si alt rasarit ma vede, dar nu e lumina
nu cel al tau, al tau e calm, spectaculos si rece,
in fata caruia crezi ca timpul nu mai trece
dar a trecut si am plecat sa-mi fac un rost
sa mor cand ma trezesc si sa traies prin vise
pentru tine zilele astea o sa tin post
inlaturandu-mi placerile permise
voi reveni cu gand sa nu mai plec
voi fi acolo pentru amandoi la fel de mult
voi spune da, vei spune ce?
si o sa-ti fac icoane din bucati de lut |