Te stiu demult, de cand erai nimic,
Erai un neant ce se dorea materie,
Desi minuscul erai infinit
Si dragostea ce ti-o purtam ma sperie.
Ai fost idee, raza si dorinta,
Un intuneric care da lumina,
Iti cer acum sa fii numai cainta
Pentru o viata dusa la ruina.
Acum esti lutul gropilor adanci,
Ai decazut de-atata nepasare,
Iti mai ramane doar un ceas sa plangi
Si-ti va fi luat si dreptul la visare.
Prin trista catastrofa naturala
Eu insa voi lupta ca sa razbesc
Si sa nu-mi fie dragostea fatala
Am incetat demult sa mai iubesc.
Iubirea asta ne-a condus spre neant
Si n-am urmat-o pentru ca am vrut,
Ci obligat ai fost sa-mi fii amant
De-un Cupidon ce-a devenit corupt !
|