Divinitatea doare, Dumnezeirea plange ,
Ne-am inselat ateii cand nu-i intelegeam
Si am distrus altarul ofrandelor in sange ,
I-am renegat pe zeii ce mituri ii credeam.
Am construit palate si temple de-nchinare
Din care crede lumea ca pleaca izbavita,
Mai bine-ar sta acasa s-aprind-o lumanare,
Sa spuna-o ruga simpla daca se vrea cinstita.
Calugari si apostoli stresati de castitate
Isi roaga mantuirea in vaste manastiri,
Sunt izolati de lume, se cred in puritate,
Sperand ca vor fi demni de-a zeilor iubiri.
Visam la paradise si raiuri nevazute
Unde Adam si Eva au fost Cei Fericiti,
Dar au fost dati afara pentru-n pacat, nu multe,
Nu ne-ntrebam noi oare, putea-vom fi primiti ?
O lume pacatoasa de Dumnezeu creata
Mai spera ca va fi iertata de pacat,
Dar in valtoarea vietii nimeni nu se intreaba :
Pe Dumnezeul nostru nu tot noi l-am creat ?
|