Am fost sa duc flori
Viitorului meu mormant.
Parea atat de gol,
De sobru
Si de sfant.
Trandafirii rosii
Imprastiati pe cruce
Pareau a fi icoane ,
Pareau a fi de sange.
O ! Nu vreau lumanari
Si nu vreau nici tamaie,
Mormantul meu sa fie
De-un negru colosal
Si vreau fum de tigara
In loc de smirna arsa
Si vreau muzica rock
In loc de mars mortal.
Dar viata mea e lunga,
Sunt doar la inceput,
Desi-mi iubesc mormantul
Cel negru si tacut.
De ce nu l-as iubi ?
E viza mea de moarte
Si spre taramuri sumbre
Asteapta sa ma poarte.
Am spus o rugaciune
Cerului inalt
Si somnul catatonic
A vrut sa ma cuprinda,
Dar luna m-a salvat :
A reflectat o raza
Pe marmura cea neagra,
Rece
Si suferinda.
Iar trandafirii rosii
Imprastiati pe cruce
Pareau a fi prins viata,
Pareau a fi amanti,
Ca zecile de-amoruri
Ce mi-au trecut prin suflet ;
Pareau a fi de-a pururi,
In veci,
Indragostiti.
|