|
Vezi toate poeziile din albumul Semne
|
zece ploi pe stanga
are toamna asta
si zece pe dreapta
si fiecare perdea
astupa cate o poveste
la ale carei ferestre
stau de o parte oameni
intr-una din curti
vad un om ciudat
care de pe un scaunel
cu trei picioare
inmoaie tocul
in peticul de albastru
si scrie sau deseneaza
printre picaturi
cand ploaia sta pe loc
si abia atunci
pe trotuarul de vis-a-vis
trece o femeie
cu o umbrela de soare
apoi femeia intra in curtea
in care omul scrie sau deseneaza
suie si de la fereastra spre strada
coase de zor
si ma mir foarte tare ca vad toate acestea
pentru ca daca vreau s-o fac
trebuie sa-i cer tocul omului
si silaba cu silaba liniuta cu liniuta
incep sa disting
ca omul tocmai a desenat zece inimi
inteapa-le una cate una
sa nu ajunga in strada
striga omul mamei
si sa se impiedice carutele cu sfecla de ele
si rade mama cand le inteapa iar eu tip
pentru ca ochii ei caprui devin albastri
si atunci inima mamei
sare din piept si pasare se face
si vad cum zboara inima mamei
acum pe cablul de inalta tensiune
acum pe streasina acum pe pervaz
iar cand porneste din nou ploaia
mama-mi vorbeste
vreme ce-si piaptana paru-n oglinda
de ce nu te miri ma
nu vezi cat de frumos s-a facut afara
cat am intrat la Taranu
sa-mi cumpar umbrela
iar eu ma mir
de ochii de creion chimic ai ploii
de mersul ei leganat
ca al unei corobii cu panze
ancorate in port
si-mi arunca atunci ploaia cateva stele
si nu stiu ce naiba sa fac cu ele
asa ca le asez la intamplare
la care omul caruia norii
ii vin la piept tuseste semnificativ
|
Pune poezia Cinci a zecea cincizeci cinci pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|